Gingasul ghiocel e indragit in multe locuri de pe pamantul larg – dar ce spune legenda ghiocelului?
Sunt peste 20 de varietati de ghiocei cunoscute, mai ales in Europa, Asia si America de Nord, ghiocelul starnind interesul oamenilor dintotdeauna.
Asa se face ca exista mai multe legende despre ivirea pe lumea a ghiocelului.
Una dintre legende vorbeste despre cum, in Balcani, copiilor li se povestea, in miez de iarna, ca odata, demult, traia intr-o padure o familie cu multi copii. Mama lor murind, tatal se recasatori, dar sotia cea noua se dovedi a fi o mastera.
Cand tatal a plecat la munca, sa taie lemne pentru stapanul tinutului, ea i-a alungat pe copii, desculti si numai cu o hainuta pe ei, trimitandu-i in inima padurii. Copiii s-au ratacit si tatal nu i-a mai gasit niciodata. Dar, intr-o zi, un inger i s-a aratat si i-a spus ca fiii si fiicele sale au murit si Dumnezeu i-a transformat in flori.
Tatal s-a rugat sa fie si el transformat intr-o floare, si Tatal Ceresc i-a dat chip de ghiocel. El este primul care iese primavara din pamant, strigandu-si copiii pierduti; si-atunci ei vin rand pe rand, inflorind cat e anul de lung.
Legenda Ghiocelului – Povestea Biblica
Adam si Eva…si Legenda Ghiocelului
O alta legenda e inspirata din biblica aruncare din Rai a primilor oameni, Adam si Eva si povesteste despre spaima lor ca nu vor mai afla drumul spre Cer. Spre deosebire de Gradina Raiului, pamantul era rece, neprimitor.
Adam si Eva tremurau, pe masura ce zapada se asternea. Dar un inger, vazandu-le suferinta, opri ninsoarea si, sufland asupra ultimilor fulgi, le dadu viata si scanteiere.
Atingand pamantul, acesti fulgi se transformara in niste flori albe, pure. Eva se apleca asupra lor si, simtindu-le mirosul, intelese ca mai exista o speranta. In curand sosi primavara si, pentru o vreme, pamantul imprumuta ceva din frumsetea Edenului.
Legenda Ghiocelului – Zeita Flora
O alta legenda vorbeste despre Zeita Flora. In mitologia romana, zeita Flora era considerata protectoarea pamantului si a plantelor verzi. Se spune ca, in toiul iernii, cand dealuri si vai erau acoperite de nameti, ea s-a hotarat sa dea un carnaval, pentru a mai inveseli florile, care se retrasesera intr-o pestera.
Dadu fiecareia rochii frumoase, stralucitoare, numai de micutul ghiocel uita. Dar floarea nu-i reprosa nimic zeitei, ci isi croi singura o rochie, din… zapada. Pana la urma, ea fu incoronata ca regina a carnavalului si primi de la Flora binecuvantarea de a rasari cea dintai primavara, dintre toate florile de pe lume.
Ghiocelul si Zana Primavara
Potrivit unei legende siberiene, Baba-Iarna si Mos-Frig s-au vorbit sa n-o mai lase pe Zana-Primavara sa vina pe pamant. Pentru asta, ei au luat toate florile, le-au ascuns intr-o pestera si, ca sa fie siguri ca nu vor pleca in ajutorul Zanei, le-au furat rochiile.
Dezbracate si zgribulite, florile isi plangeau de mila. Dar ghiocelul nu s-a speriat, si-a croit haine din zapada si a iesit din pestera, alergand in ajutorul Primaverii.
Curajul lui l-a induiosat pe Soarele din cer, care a trimis raze tot mai fierbinti, a topit zapezile, iar Baba-Iarna si Mos-Frig au fugit pe varful muntelui sa se ascunda.
Zana Primavara, venind pe pamant, l-a sarutat pe ghiocel, numindu-l scutierul ei, iar pe celelalte flori le-a iertat pentru lasitatea lor si le-a dat haine noi si frumoase.
Legenda ghiocelului – Una dintre cele mai frumoase legende
Este “Ingerul si ghiocelul”, inspirata din legendele romanesti, a fost scrisa de Iulia Hasdeu. Iata povestea:
“Intr-o zi, un inger zbura in vazduhul limpede leganandu-se printre stelele stralucitoare. La fiecare stea se oprea si culegea o floare la intamplare. si dupa ce adunase cate una din fiecare lume a universului, facand astfel in brate un buchet ceresc, s-a pogorat pe Pamant si a cules si de aici o floare la intamplare.
Apoi, urca din nou la cer si disparu sub bolta de azur. Florile de pe Pamant, care il zarisera pe ingerul stralucitor, fara a vedea insa si floarea ce o luase, se intrebau geloase care dintre ele era fericita surioara pe care o alesese ingerul si o luase cu sine. “Este un trandafir”, spuneau trandafirii. “Este un crin alb ca si el”, spuneau superbii crini.
“Nu, este o floare de portocal cu parfum divin”, incercau sa convinga portocalii. “Va spun eu, suratelor, ca nu poate fi decat o lalea”, striga falindu-se o lalea splendida. Chiar si violeta, atat de modesta de obicei, aspira la cinstea de a avea o sora in Rai si sustinea cu blandete ca ingerul luase cu el o violeta. Singur, ghiocelul statea deoparte, in tacere.
Celelalte flori uitasera de el.
Deodata, din inaltul cerului o lacrima ca o perla cazu si prinse a straluci pe ghiocelul cu tulpinita franta. ingerul nu mai aparu; insa o voce divina strabatu vazduhul inmiresmat, ca o ruga blanda si necontenita.
“Biata floare, zise, floare cu adevarat modesta; pentru ca te-am vatamat, cere-mi o rasplata; spune-mi, ce doresti?” “Mai nimic”, raspunse ghiocelul. “Vrei parfumul trandafirului?” “Nu.” “Stralucirea lalelei?” “Nu.” “Albastrul brebenelului?” “Nu.” “Frunza parfumata a lamaiului?” “Nu.” “Atunci, ce doresti?”
“Pentru ca iti face placere sa-mi oferi un dar, Stapane, da-mi voie sa ma nasc si sa infloresc iarna, sub zapada si promoroaca si fa ca la mireasma mea imbatatoare, la aparitia mea binecuvantata, oamenii inaspriti si infrigurati de vant si de ger sa se simta incalziti si intariti de speranta apropiatei primaveri, a soarelui de foc cu raze divine.”
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zambeste dupa uracioasa iarna, alb ca si cum ar mai purta inca urma lacrimii sfinte”.
Tu mai cunosti si alte legende ale ghiocelului?
