Sunt momente in viata unei mame cand simte ca nu mai are putere sau rabdare cu copilul ei. Unele mame isi doresc putina libertate, dar se simt vinovate daca lipsesc de langa cel mic, chiar si pentru o ora. Alte mamici simt ca ajung la limita rabdarii cand ii repeta copilului de nenumarate ori sa nu mai umble la priza si totusi el o face. Sunt lucruri pe care mamele le traiesc, dar nu le marturisesc nimanui.
Le-am intrebat pe cateva mamici care este lucrul pe care nu ar indrazi sa il marturiseasca despre relatia cu copiii lor. Iata ce ne-au raspuns:
Andreea Sfarlea: Exista o vorba „copilul e crescut de tot satul, nu doar de familia lui directa” si e foarte adevarat. In mod normal, o familie ar trebui sa aiba ajutor de la rudele sau vecinii mai in varsta, care pot sa aiba grija de copii cat mama are treaba. Locul rudelor in societatea deconectata in care traim a fost luat de bone. Deci o mama ar trebui sa fie ajutata sa aiba un pic de timp pentru ea, astfel incat sa nu devina frustranta situatia.
Din fericire, eu am cateva ore pe zi in care am ajutor si pot sa aleg ce fac cu timpul ala (in functie de prioritati, aleg sa scriu, sa fac sport, sa ma vad cu o prietena in oras, etc). In al doilea rand, copilul este un om, cu personalitatea lui si cu nevoile lui. Modul in care isi exprima acele nevoi o sa se modifice in timp, in directa relatie cu dezvoltarea lui cognitiva. Felul in care ma „deranjeaza” copilul meu este, insa, responsabilitatea mea, nu a lui! Ca sa dau un exemplu: copilul insista pe ceva si pentru ca primeste instantaneu acel lucru, incepe un tantrum. Ok, asta este situatia de fapt. Ei bine, felul in care ma pozitionez eu vizavi de situatia asta este responsabilitatea mea, nu a lui. Daca ma enervez, este vina/problema mea, la fel cum este si daca am rabdare si ii ofer cu calm dragostea si intelegerea pe care o merita si de care are nevoie. Este frustrat, este suparat ca nu primeste nu stiu ce… Faptul ca ii vorbesti intr-un mod empatic il va ajuta sa se descarce de energia negativa si va va apropia.
In multe situatii, ceea ce sta la baza problemei nu are nicio legatura cu ce exprima copilul (exact ca si in certurile adultilor, de altfel). Dar situatiile vor avea un cu totul alt curs, in functie de care este calea pe care o alegem noi, nu de ce fac ceilalti.
Mici frustrari apar si la mine si la copiii mei, insa tot ce putem face este sa le depasim pe masura ce apar, sa ne dam silinta sa fim conectati dupa fiecare deconectare/separare, sa ne jucam impreuna cat mai mult si sa ne tratam cu respect reciproc. Copiii nostri merita respectul si afectiunea noastra si singura intrebare la care vreau sa raspund pozitiv de fiecare data este urmatoarea: daca acum as interactiona cu un adult (nu cu un copilul), as proceda la fel? As folosi acelasi ton, aceleasi cuvinte? 🙂
Gabriela: Da, sunt si momente foarte grele. La fel cum ne bucuram de clipele minunate, la fel avem parte si de momente mai putin placute, care iti pun nervii la incercare. Dar, parintii (nu doar mama!) si-au asumat acest rol cand au hotarat ca isi doresc un copil. La inceput te gandesti numai la cat de frumos e sa ai un copil, dar nu-ti da nimeni o avertizare sa-ti spuna: vezi ca e foarte greu! Vezi ca o sa iti vina sa tipi, sa plangi, o sa ai ganduri ca vrei sa-ti bati copilul, o sa crezi ca nu esti un parinte suficient de bun, etc. Un copil este o binecuvantare si pana nu il ai, nu stii ca este cel mai minunat miracol pe care il poti avea in aceasta viata. Insa este si cea mai grea responsabilitate.
Consider ca cel mai bun lucru pe care sotul, parintii sau socrii il pot oferi unei mame este sa ii dea o pauza saptamanala de cateva ore. O mama care se poate elibera de datoriile fata de copil cateva ore pe saptamana va avea un psihic mai bun, va fi mai optimista, fericita si increzatoare.
Cat despre marturisiri, ce pot sa zic… sunt momente in care iti vine sa tipi la copil sa fie cuminte, mai ales dupa ce a inceput sa mearga singur si umbla prin fiecare colt al casei si in fiecare gaura, priza, etc. Eu ma enervez si incerc sa ma calmez cand il vad ce pasiune are de a pipai WC-ul si nu stiu cum sa il iau mai repede de acolo, iar el repeta asta de fiecare data. Sunt diverse lucruri cu care ne confruntam zilnic, e foarte important ca parintii sa se sprijine reciproc, astfel incat sa treaca mai usor peste obstacole. Cand unul nu mai are rabdare si e nervos, celalalt trebuie sa intervina si sa preia.
Larisa Claru: As raspunde la aceasta intrebare cu o alta intrebare. Exista mame perfecte??? Multi spun ca exista, eu spun la fel despre mama mea, insa cu siguranta au fost momente in care mama mea ne-a certat, dar pe care le-am si uitat, deoarece mama chiar si atunci cand ne cearta o face cu iubire. Fiecare mama are momente mai bune si momente mai putin bune. Insa daca este iubire, echilibru si recunostinta, totul este asa cum trebuie sa fie.
Diana: Cred ca nu numai mamele traiesc lucruri pe care le marturisesc mai greu, fiecare simtim si traim astfel de momente, insa mamele sunt mai incercate, avand mai multe responsabilitati si mai multa presiune. Nu am trairi in relatia cu copila mea de care sa imi fie jena sau teama si sa imi doresc sa le ascund in vreun fel. Ceea ce simt ca imi lipseste acum mai mult decat inainte e comun multor mame si ma refer la prea putin timp pentru mine, odihna din weekend, tihna de a face lucrurile bine, fara presiunea timpului si de a ma bucura de ele in liniste. Insa nu am avut un soc, ma asteptam la aceste schimbari, dar intr-o proportie mai mica, ce e drept.
Mihaela Marcovici: Baiatul meu de 5 ani, independent si hiper-activ si foarte constient de dreptul lui de a alege in diverse privinte, ma poate aduce usor in punctul de a-mi pierde rabdarea. Uneori mai am suficienta putere sa evaluez toate coordonatele care l-au adus in starea asta de “afurisit cu care nu ma pot intelege” si sa le elimin prin discutii sau alte tactici, insa, uneori, apelez la “nu mai vorbesc cu tine”, care nu ne place deloc niciunuia dintre noi, dar functioneaza. Nu e nimic de nemarturisit aici, dar nici nu ma pot gandi la altceva. Imi pare absolut firesc sa-ti pierzi rabdarea cu cei mici sau sa ai nevoie de timp pentru tine. Dupa o pauza de Vlad, am mult mai multa energie, rabdare, chiar entuziasm pentru toate activitatile la care ma solicita.
