In perioada comunista, in timp ce Occidentul trecea printr-o veritabila revolutie sexuala si in ciuda declaratiilor facute de Sergiu Nicolaescu, care sustinea ca sexul ar vinde mai bine filmele romanesti, Nicolae Ceausescu se opunea aparitiei secventelor de acest gen.
Astfel, cel care transeaza la final delicatul subiect al erotismului, legandu-l de cel mai important proiect al cinematografiei ceausiste, productia filmului Mihai Viteazul (1971, regia Sergiu Nicolaescu), este chiar liderul comunist.
Nicolae Ceausescu se opune doctrinar „filmelor sexi”, considerandu-le marginale in raport cu obiectivul principal, acela al constructiei societatii comuniste.
„Eu sunt de acord ca si Mihai Viteazul a facut dragoste, dar trebuie sa stim ce sa redam, tovarasi. Sa redam si dragostea lui Mihai Viteazul, eu nu sunt impotriva, dar daca acesta a avut rolul dominant in activitatea lui Mihai Viteazul sau daca este numai ceva laturalnic, atunci sa o tratam laturalnic”, a declarat liderul comunist, scrie vice.com.
Producatorul in R.S.R., spre deosebire de tarile capitaliste, era Partidul, asadar cinematografia trebuia „sa oglindeasca linia Partidului”.
Astfel, sexualitatea in filme era folosita doar in contexte negative, pentru a scoate in evidenta putreziciunea morala a occidentului decadent, in contrast evident cu fibra sanatoasa a poporului roman.
