Se spune ca datina Ursului nu este una pe atat de populara cat este Umblatul cu Capra, insa experienta ultimilor ani prin zone urbane de prin tara ne-a demonstrat tuturor contrariul. Umblatul cu Ursul este o traditie foarte populara, care incepe de pe la mijlocul lui decembrie si se sfarseste odata cu anul.
Se mai spune ca datina Ursului isi are originile prin Moldova si Bucovina unde se intampla, de regula, chiar de Anul Nou. Vorbind despre aceste obiceiuri, insa, Mircea Eliade spunea: „Asemenea ceremonii sunt inca populare in Balcani, in Romania mai ales, in timpul celor 12 zile din Ajunul Craciunului, pana la Boboteaza. La origine, acestea erau ceremonii in legatura cu intoarcerea periodica a mortilor si comportau tot felul de masti animale – cal, capra, urs (…)”
Alaiul este format de regula dintr-un Ursar (un barbat imbracat in piele de urs), mai multi muzicieni care folosesc fluiere, tobe si ciomage, si alte personaje printre care se gaseste, adesea, si un „pui de urs”. Flacaii lovesc puternic pamantul cu talpile si cu ciomagele si canta diverse versuri.
Ursul este un animal venerat din cele mai vechi timpuri, astfel ca stabilirea originii acestei datini este o treaba cu adevarat dificila. Cea mai comuna teorie este ca Umblatul cu Ursul ar avea origini geto-dacice, ursul fiind un animal totemic pentru daci. La traci, pe de alta parte, ursul avea rol gosmogonic, pe spinarea sa fiind sprijiniti stalpii pamantului.
Cert este ca Umblatul cu Ursul simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. Mihai Coman, in Bestiarul mitologic romanesc, spune ca “in colindul cu Ursul, animalul moare si invie, intr-o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii/cosmos (…) Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa vesteasca primavara.”
